Mahalaua noastra

Astazi nu mai fac nimic.

Locuiesc intr-o camera mica.

Un intreg popor vine in mahalaua noastra.Dana, Razvan, Bubu, Gelu, Daniel,Momo,Gabi, prietenul prietenului lu` prietenul surorii lui Teo, Alin, Laur, Nico, Irina, Gabi si altii, care intra si ies cand vor. Plictisiti, vorbim despre criza financiara si despre Basescu.

Cateva minute mai tarziu, un ocean de fum se ridica deasupra noastra, iar noi sarim cu totii in el, ca sa inotam ca niste nebuni! Eu nu stiu sa inot, dar daca ma inec, nu o sa mor.
Cineva a intrat in camera si a zis stupefiat "Ba, cat fum e aici!". Auzind asta, Teo se ridica agitata "ba, ba, inchideti geamurile, ca iese fumul!".

Radem ca Gelu crede ca e Golum, unu` incearca sa ne filmeze, Gabi a inceput planga de atata ras, iar Daniel spune repetitiv "nu sunt interesat, sunt interesant". Ma intorc spre Gelu si ii zic "My precios"... ba, stai putin, despre ce vorbeam?

...si doare, de fiecare data cand fumam, deliram, deliram...

De undeva, dintr-un colt, se aude Laur "Ce-ati facut ba, ati mancat tot gemul?".

Daca ar stii mama de ce am inceput sa mananc atata gem...

Bubu sta intins pe parchetul care nu a mai fost aspirat de doua saptamani. Nu am avut chef; nici ieri, nici azi, poate nici maine... eu zic "Nu conteaza locul, conteaza ce mananci... De ce radeti, ba? E foarte logic ce zic eu aici".

Intelegi ma, intelegi? Daca tu crezi ca asta e o prostie, si ca asta este cel mai prost text pe care l-ai citit vreodata, inseamna ca tu nu ai fost niciodata fericit.

P.S. - Ba, Johnny Depp, trebuia sa te opresti in minutul 46... ti-au trebuit tie mexicani...

"-Cred c-ai pus prea mult (wow)
...si nu mai pot...
-Stai putin!
-Stau!?
-Ba, mã vezi ?
-Te cred!
-Ma crezi ?
-Te-aud!
-M-asculti?
-Te vad!
-Esti praf

... -Credeam ca mi-esti prieten
Stai, pai cum, prietene
Credeam ca-i ban.
Intoarce capul, uite fetele
Am incuiat în baie doua, vino repede!
-Zici ca sunt bune?
-Vai, dar cum se freaca cu buretele!

Da' mergem de ceva timp pe strada,
Nu vad nici urma de prada,
Facem parada de moda cu tine ...daca te prindem
Numai ca... totu-i o iluzie
Si ma trezesc fara sa trag vreo concluzie
E doar in capul nostru.

Stiu, cunosc filmul asta pe de rost ..."

Guess Who, "Tu"

Plutind deasupra unei minunate lumi

Si trăiau cu toții într-un balon, și credeau că sunt cei mai fericiți. Însa nu stiau de fapt că plutesc deasupra unei lumi minunate.

Un sentiment de neputință mă strabate, când văd oameni care pleacă din propria lor țară căutând comoara, neștiind de fapt că aici se află comoara.

Ne ghidam după niște hărți proaste, suntem dezorientați și posedam o memorie slabă. Am uitat, pur și simplu, premisa de la care a pornit conceptul de libertate:

Fii liber, romane, dar fii liber in tara ta!

Ne chinuim din răsputeri să facem parte dintr-o uniune standardizată, să ne occidentalizam rapid, să creștem roșii de aceeasi mărime și să credem panicați în gripa aviară.

Cum poate fi vorba de o evolutie, când de fapt in 20 de ani am fost într-un profund sevraj, ce ne-a amețit spiritul patriot ?

Tot ce mai ramâne este să să luam în maini libertatea și să ne așternem gândurile prin viziunea frumuseții spiritului balcanic.

Ma simt absolut jignită când aud vorbindu-se urât despre țara mea, și când aud eterna replică “numai in România se poate întampla așa ceva”.

Am fost martora unei discutii între tata si o batrânică de 70 de ani, care a fost măritata cu un Italian. Ea zicea “Vai, dar bun om a mai fost Ceaușescu ala… Multe a mai făcut pentru noi, era bine pe vremea lui. Mi-a dat casă, muncă.. în ziua de azi, ce mai ai de făcut?”, iar tata i-a raspuns absolut sarcastic “Da, așa e, bun om. Însa un singur lucru regret: ca nu a murit mai devreme!”.

Cred ca bunica mea se bucură cel mai mult de “evoluția” țării; și-a cumpărat în sfarșit mobila de bucătărie mult visată, și-a luat în sfarșit un pat care să nu mai scârțâie, frigider, masina de spalat - și toate doar cu buletinul !… asta da evoluție, dom’le!

Da, suntem un popor necioplit, gata mereu pentru furtișaguri, gata să fuga de la locul faptei. România, România… niciodată nu mă voi simți mai bine ca aici. Nu suntem oare noi mândri când echipa natională de fotbal se califică la campionatul mondial, nu suntem noi oare cu ochii ațintiți pe televizor când o gimnastă din România ia aurul? Nu suntem noi, oare, mândri de tara noastră, cand la un meci de fotbal, echipa natională a României cânta imnul național? Nu stiu cum sunt ceilalți, dar pe mine de fiecare dată mă impresionează lucrurile acestea mărunte…

Am uitat sa fim eroi.

Și trăiau cu toții într-un balon, iar balonul s-a spart. Atunci au văzut ei ce lume minunata se afla sub tălpile lor. Dar nu au apucat să o strabată, căci de atunci, sunt într-o continuă cădere.

* “Born in ‘89”